Sinonime hibă (original) (raw)

Cuvântul „hibă” are următoarele sinonime:

hibă ( substantiv )

• neajuns
• defect
• lipsă

Alte sinonime:

• cusur
• deficiență
• imperfecțiune
• insuficiență
• lacună
• meteahnă
• păcat
• scădere
• slăbiciune
• viciu
• greșeală
• nevoie

Sinonime Apropiate

• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• insuficiență - lipsă, neajuns, defect
• lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• deficiență - neajuns, lipsă, defect
• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
• ananghie - neajuns, constrângere, lipsă, suferință, necaz, dificultate
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
• șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect

Dex hibă

• hibă 1 Defect. 2 Boală. 3 Viciu. 4 Vină. 5 Lipsă. 6 Nevoie. 7 Grijă.
• HÍBĂ, hibe, Defect, cusur. – Din hiba.
• HÍBĂ, hibe, (Regional) Defect, cusur. _Las_’ că vedem noi ce hibă are. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 112, 6/2. Și mai sînt și alte hibe: amenzi fără rost, un soi de cantină, de prăvălie, unde-i jefuiește ca-n codru. GALAN, Z. R. 392.
• híbă f., pl. e (ung. hiba, a. î., de unde și slovac. rut. hiba, Bern. 1, 412). Trans. Rar în Mold. Munt. Defect, cusur. Neajuns, neplăcere: cu el n’am hibă. Grijă, habar, păsare: n’am hibă (nu-mĭ pasă), am o hibă (am o grijă). – În Ĭal. ibă.
• ibă hibă
• íbă, V. hibă.
• HÍBĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
• hibă CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.
• híbă (híbe), – Cusur, defect. hiba (DAR). – hibaș, (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, (lipsă, nevoie), din hi.
• híbă, hibe, s.f. – (reg.) Cusur, defect: „Că în ceasu’ ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco, 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).

Sinonimul cuvântului hibă

Testează-te!