Sinonime dobitocie (original) (raw)
Cuvântul „dobitocie” are următoarele sinonime:
dobitocie ( substantiv )
- prostie
- stupiditate
- gogomănie
Alte sinonime:
- idioțenie
- idioție
- imbecilitate
- inepție
- neghiobie
- nerozie
- stupizenie
- tâmpenie
- prostăticie
- prosteală
- prostime
Sinonime Apropiate
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- gogomănie - neghiobie, prostie
- ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
- miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
- imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
- nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
- nesocotință - nechibzuință, imprudență, ignoranță, prostie
- aberație - stupiditate, absurditate, scrânteală
- absurditate - aberație, nonsens, enormitate, stupiditate
Dex dobitocie
- dobitocíe 1 Stare de animalitate. 2 Bestialitate (1). 3 Brutalitate (5). 4 Atitudine, comportare sau vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. 5 Prostie.
- DOBITOCÍE, dobitocii, Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + -ie.
- DOBITOCÍE, (2) dobitocii, 1. Fel sau fire (ca) a dobitoacelor; prostie, nerozie. Singurele lucruri de care știa să vorbească... celor ce-i prețuiau dobitocia. M. I. CARAGIALE, C. 15. 100 la sută!... ce tîlhărie!... ș-ai avut dobitocia să le plătești? ALECSANDRI, T. 1251. 2. Faptă sau vorbă nesocotită, prostească; tîmpenie, prostie. Țapule, zise el cătră iubitu-i vînători, totodată îngrijitori de cîni și părtaș la toate dobitociile. CONTEMPORANUL, IV 301.
- DOBITOCÍE ~i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligență și de bun-simț; animalitate. /dobitoc + suf. ~ie
- dobitocie f. 1. vieață animală; 2. fig. prostie, stupiditate.
- dobitocíe f. Prostie, stupiditate: mare dobitocie pe capu tăŭ, măĭ!
- DOBITOCÍE s. 1. v. prostie. 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)
- DOBITOCIE 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, prostăticie. (A spus o mare ~.)
- Dobitocie ≠ omenie
Antonime dobitocie
- Dobitocie ≠ omenie
Sinonimul cuvântului dobitocie