Sinonime idioție (original) (raw)
Cuvântul „idioție” are următoarele sinonime:
idioție ( substantiv )
- neghiobie
- tâmpenie
- prostie
- nerozie
- cretinism
Alte sinonime:
- idioțenie
- imbecilitate
- tâmpeală
- tâmpie
- tâmpime
- dobitocie
- inepție
- stupiditate
- stupizenie
- prostăticie
Sinonime Apropiate
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- gogomănie - neghiobie, prostie
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
- nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
- nesocotință - nechibzuință, imprudență, ignoranță, prostie
- aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
- copilărie - pruncie, naivitate, infantilism, prostie
- dobitocie - prostie, stupiditate, gogomănie
- gafă - greșeală, prostie, scrânteală, nesocotință, impolitețe, jignire
Dex idioție
- idioție 1 Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea vorbirii și a deprinderilor elementare și prin rămânerea la nivelul intelectual al unui copil de doi ani cretinism, idioțenie (2). 2 Idioțenie (1).
- IDIOȚÍE, (2) idioții, 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). – Din idiotie.
- IDIOȚÍE, idioții, 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). – Din idiotie.
- IDIOȚÍE, idioții, Debilitate mintală din naștere, care se caracterizează prin absența aproape totală a funcțiunilor psihice. ♦ (Familiar) Faptă sau vorbă prostească; prostie, neghiobie, idioțenie; scriere proastă, fără valoare. Tot timpul am citit un roman polițist, o idioție complicată. SADOVEANU, A. L. 25.- Pronunțat: -di-o-.
- IDIOȚÍE Starea celui idiot; tâmpenie. ♦ Neghiobie, prostie. .
- IDIOȚÍE debilitate mintală congenitală maximă. ◊ neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie)
- IDIOȚÍE ~i f. Stare patologică constând în debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism; imbecilitate. /<fr. idiotie
- idioție f. stare de idiot, stupiditate.
Sinonimul cuvântului idioție