Sinonime elegiac (original) (raw)
Cuvântul „elegiac” are următoarele sinonime:
elegiac ( adjectiv )
- melancolic
- trist
- abătut
- deprimat
Alte sinonime:
- jalnic
- tânguitor
- dureros
- îndurerat
- întristat
- amărât
Sinonime Apropiate
- melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- galeș - drăgăstos, languros, duios, melancolic, nostalgic
- hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
- îndurera - a întrista, a mâhni
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
Dex elegiac
- elegiac, ~ă ( producții literare sau muzicale; , părți, atribute ale lor) 1 Care are caracterele elegiei, exprimând melancolie, tristețe, durere elegic, eleghiacesc. 2 (În versificația antică greacă și latină, ) Distih ~ Grup de două sau mai multe versuri, primul fiind un hexametru, iar al doilea un pentametru. 3-4 , a (Persoană) care scrie elegii elegic (2). 5-6 , (Care este) melancolic. nostalgic, trist, elegic (3).
- ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, Care are caracterele elegiei; melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeți) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. – Din élégiaque, elegiacus.
- ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -e, Care are caracterele elegiei, care exprimă tristețe, melancolie, durere. Să mai culegem, dintre puținele versuri rămase de la acest părinte al limbii noastre, o frumoasă canțonetă de ton elegiac. ODOBESCU, S. I 295. ◊ Distih elegiac distih. ♦ (Despre un poet) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. Idilic și elegiac Nu pot fi eu, zădarnic, Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic Pentru pîne. BENIUC, V. 111. ◊ (Substantivat) Conachi a fost un elegiac. ♦ Trist, jalnic. Doi oameni... m-au ajutat să ies din potecile acestei elegiace mediocrități. GALACTION, O. I 27. – Pronunțat: -gi-ac.
- ELEGIÁC, -Ă 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. .
Sinonimul cuvântului elegiac