Sinonime fudul (original) (raw)

Cuvântul „fudul” are următoarele sinonime:

fudul ( adjectiv )

• îngâmfat
• arogant
• trufaș
• încrezut

Alte sinonime:

• grandoman
• infatuat
• înfumurat
• megaloman
• mândru
• orgolios
• semeț
• țanțoș
• vanitos
• prezumțios
• suficient
• măreț
• țâfnos
• falnic
• fălos
• închipuit
• pâșin
• măros
• nărtos
• fumuros
• preaînălțat
• zadarnic
• bățos
• înțepat
• scrobit
• cu fumuri

Sinonime Apropiate

• trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
• țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
• vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
• infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
• mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
• boieros - trufaș, arogant, fudul
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
• grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
• înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
• măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
• bățos - țeapăn, rigid, neflexibil, fudul, trufaș, înfumurat
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție

Dex fudul

• fudul, ~ă 1 Îngâmfat. 2 Mândru (de înfățișarea și de hainele sale). 3 (: : ) A fi ~ de-o ureche A fi surd. 4 (; ; ) A fi ~ la coate A fi rupt în coate.
• FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din fodul.
• FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, Îngîmfat, închipuit, mîndru, încrezut, arogant. Ieri Leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Am plecat de la unchiu-meu... boier fudul și grecoman. GALACTION, O. I 76. Alunaș cu creanga-n drum, Vezi bădița cel fudul. SEVASTOS, C. 181. ◊ (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. Moșneagul era cam fudul de-o ureche, dar nici baba nu stătea mai bine. DUNĂREANU, CH. 71. ◊ (Adverbial) Ghiță al Popii, _«năzdrăvanul satului_», își da pe ceafă pălăria cu cordele, și surîdea fudul pe sub mustață. VLAHUȚĂ, O. A. II 43.
• FUDÚL ~ă (~i, ~e) și substantival Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreț; semeț. /<turc. fudul
• fudul a. 1. foarte mândru și desprețuitor de alții: boierul nu-i fudul ca alții AL.; 2. fanfaron, fulău: eu am omorît pe smei, zise țiganul fudul ISP. .
• fudúl, -ă adj., pl. m. uĭ și ulĭ (turc. fudul și fodul, arogant, d. ar. fudhul, care e prea mult; bg. fudul, sîrb. fodul). Mîndru de lucrurĭ zădarnice: calicu îmbrăcat e fudul. Fig. Iron. Surd: om fudul de o ureche. – Și fodul (sud).
• fudul, -dui.
• FUDÚL adj. v. îngâmfat.

Antonime fudul

• Fudul ≠ modest

Sinonimul cuvântului fudul

Testează-te!