Sinonime fuduli (original) (raw)
Cuvântul „fuduli” are următoarele sinonime:
fuduli ( verb )
- a se făli
- a se mândri
- a se împăuna
- a se îngâmfa
- a se lăuda
- a fi trufaș
Alte sinonime:
- mândri
- îngâmfa
- a se grozăvi
- a se infatua
- a se înfumura
- a se semeți
- a se trufi
- a se mări
- a se păuni
- a se bârzoia
- a se făloși
- a se marghioli
- a se sfătoși
- a se furlandisi
- a se marțafoi
- a se născocorî
- a se înălța
- a se preaînălța
- a se preamări
- a se prearădica
- a se ridica
- a se înfoia
- a se umfla
- a se șucări
- a se umfla în pene
- a fi cu nasul sus
- a fi cu nasul în vânt
Sinonime Apropiate
- mândri - a se făli, a se lăuda, a se fuduli, a se împăuna, a se îngâmfa
- făli - a se mândri, a se lăuda, a se îngâmfa
- lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- împăuna - a se fuduli, a se îngâmfa
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- grozăvi - a se făli, a se îngâmfa
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- lăudăros - fanfaron, îngâmfat, înfumurat
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
Dex fuduli
- fuduli 1 A deveni fudul. (1). 2 (Urmat de determinări introduse prin „cu”) A se lăuda (peste măsură) cu cineva sau ceva a se făli, a se împăuna, a se furlandisi.
- FUDULÍ, fudulesc, IV. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
- FUDULÍ, fudulesc, IV. A se făli, a se mîndri; a se împăuna. Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. ♦ A deveni fudul, a se socoti prea sus ca să mai aibă de-a face cu alții, a se îngîmfa. Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.
- A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul
- fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.
- fudul, ~ă 1 Îngâmfat. 2 Mândru (de înfățișarea și de hainele sale). 3 (: : ) A fi ~ de-o ureche A fi surd. 4 (; ; ) A fi ~ la coate A fi rupt în coate.
- FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ◊ (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd. – Din fodul.
Sinonimul cuvântului fuduli