Sinonime inteligent (original) (raw)

Cuvântul „inteligent” are următoarele sinonime:

inteligent ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
deștept - treaz, neadormit, lucid, inteligent, ager, isteț, spiritual, iscusit, priceput
îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
mintos - deștept, ager, isteț, socotit
ager - iute, sprinten, vioi, isteț, dibaci, subtil, perspicace
sagace - perspicace, subtil, pătrunzător, ager, mintos
spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
sprinten - vioi, agil, iute, ager, veloce, deștept, inteligent
inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
deșteptăciune - inteligență, ascuțime, agerime
minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil

inteligent, ~ă 1-2 Care este înzestrat cu inteligență (1-2) ager, deștept, pătrunzător. 3-4 Care denotă inteligență (1-2).
INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din intelligent, intelligens, -ntis.
INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, 1. (Despre oameni) Înzestrat cu inteligență; ager la minte, deștept. Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210. E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denotă inteligență, propriu unui om inteligent. Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67.
INTELIGÉNT, -Ă Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. .
INTELIGÉNT, -Ă 1. deștept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligență. (< fr. intelligent, lat. intelligens)
INTELIGÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis
inteligent a. 1. care înțelege iute și bine: servitor inteligent; 2. care denotă inteligență: privire inteligentă.

Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont

Sinonimul cuvântului inteligent