Sinonime inuman (original) (raw)
Cuvântul „inuman” are următoarele sinonime:
inuman ( adjectiv )
- neomenos
- feroce
- crud
- barbar
Alte sinonime:
- rău
- aspru
- aprig
- brutal
- câinos
- crâncen
- crunt
- cumplit
- fioros
- hain
- necruțător
- neiertător
- neîmblânzit
- neînduplecat
- neîndurat
- neîndurător
- nemilos
- neuman
- sălbatic
- sângeros
- violent
- sanguinar
- năsilnic
- tare
- pogan
- avan
- hapsân
- jestoc
- neomenit
- sanguinic
- sălbăticos
- sireap
- dur
- negru
- câinesc
- vărvăresc
- fără milă
Sinonime Apropiate
- neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
- barbar - primitiv, necivilizat, sălbatic, crud, rău, feroce, dur
- sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat
- feroce - crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
- crâncen - cumplit, crud, groaznic, crunt, teribil, inuman, nemilos, sălbatic, sângeros
- cumplit - groaznic, teribil, infernal, îngrozitor, crâncen, crud, inuman, nemilos, sălbatic
- sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- fraged - crud, proaspăt, delicat, fin, gingaș, tânăr, plăpând
- hain - rău, afurisit, crud
- hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
- implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
- inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos
- infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
Dex inuman
- inuman, ~ă 1 Care nu este uman neomenesc, neuman. 2 Feroce. 3 Care nu este caracteristic omului. 4 De proporții uriașe.
- INUMÁN, -Ă, inumani, -e, Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; de proporții monstruoase. – Din inhumain, inhumanus.
- INUMÁN,-Ă, inumani, -e, 1. Care nu este uman; neuman neomenos, fără milă, crud, feroce. Purtare inumană. 2. Neomenesc, neobișnuit (printre oameni); de proporții neobișnuite, Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210.
- INUMÁN, -Ă 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; de proporții neobișnuite; monstruos. .
- INUMÁN, -Ă 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)
- INUMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este uman; neuman; neomenos. 2) Care nu este caracteristic pentru oameni; neomenesc. /<fr. inhumain, lat. inhumanus
- *inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.
- inhuman, ~ă inuman
- inuman.
- INUMÁN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
Antonime inuman
- Inuman ≠ uman
Sinonimul cuvântului inuman