Sinonime mascul (original) (raw)

Cuvântul „mascul” are următoarele sinonime:

mascul ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

masculin - bărbătesc, viril, mascul
bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător
vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
viril - bărbătesc, viguros, forte, tare, puternic
virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
impotent - neputincios, incapabil, emasculat
impotență - neputință, incapacitate, emasculație
individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
maturitate - majorat, bărbăție, temeinicie, seriozitate, profunzime
mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
consola - a mângâia, a alina, a îmbărbăta, a încuraja
curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat

mascul, ~ă 1 ( femelă) Individ de sex bărbătesc. 2-3 Bărbat (viril). 4 a ( flori și părți ale lor) Care conține elemente de fecundație masculin (8).
MASCÚL, -Ă, masculi, -e, , 1. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea ) Bărbat (viril). 2. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din masculus, masculo.
MASCÚL, masculi, Individ de sex bărbătesc. Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192. Accentuat și: máscul.
MASCÚL Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea ) Bărbat (viril). // (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. .
MASCÚL I. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)
MASCÚL ~i m. ș_i adjectival_ 1) Individ de sex bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo
*máscul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine și mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu femelă): masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).
MASCÚL adj. v. masculin.
MASCUL bărbătesc, masculin. (Flori ~.)
Măscu/l, -rel, -rilă v. Mascur 1 – 3.

Sinonimul cuvântului mascul