Sinonime individ (original) (raw)

Cuvântul „individ” are următoarele sinonime:

individ ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
ins - individ, persoană, om, semen, față, obraz
obraz - față, figură, fizionomie, persoană, ins, individ, personaj, cinste, reputație
bărbat - om, ins, individ, soț
căciulă - cușmă, om, ins, individ, persoană
tip - individ, ins, om, persoană, specimen, exemplar, model, fel, soi
ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
privat - particular, personal, individual
subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
viril - bărbătesc, viguros, forte, tare, puternic
virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
mascul - masculin, bărbat
masculin - bărbătesc, viril, mascul
maturitate - majorat, bărbăție, temeinicie, seriozitate, profunzime

individ, ~ă 1 Ființă de origine vegetală sau animală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte. 2 Exemplar dintr-o categorie de ființe. 3 Persoană privită ca o unitate distinctă ins. 4-6 Om (necunoscut,) (suspect sau) vrednic de dispreț. 7 A face pe ~ul A se purta urât.
INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, și 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din individu, individuum.
INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, și 1. Persoană (privită ca o unitate distinctă de alte persoane); ins. Fericirea individului nu se poate înfăptui fără fericirea generală a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, 383, 5/1. Astăzi nobleța are ca argument calitățile intelectuale și sufletești ale individului. SADOVEANU, C. 34. ♦ (Peiorativ) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. Mă faci să vorbesc singură cu toți indivizii... C. PETRESCU, C. V. 116. Atîți oameni onorabili au fost înșelați cu nerușinare de acest individ suspect. BART, E. 286. 2. Fiecare ființă vie (privită ca o unitate distinctă a speței din care face parte); exemplar dintr-o categorie de ființe, purtător al însușirilor acelei categorii.

Sinonimul cuvântului individ