Sinonime obișnui (original) (raw)

Cuvântul „obișnui” are următoarele sinonime:

obișnui ( verb )

• a deprinde
• a învăța
• a aclimatiza
• a adapta
• a familiariza

Alte sinonime:

• aclimatiza
• a metahirisi
• a se îndătina
• a se politici
• a sucui
• deprinde
• a [se] aclimatiza
• a [se] acomoda
• a [se] adapta
• a [se] deda
• a [se] deprinde
• a [se] familiariza
• a [se] învăța
• a [se] hârsi
• a se deprinde
• a se împăca
• a acomoda
• a deda
• a folosi des
• a practica
• a obicinui
• a obiciui
• a hârsi

Sinonime Apropiate

• deprinde - a obișnui, a încadra, a aclimatiza, a adapta, a familiariza, a se deda, a se nărăvi, a dresa, a învăța
• aclimatiza - a adapta, a acomoda, a familiariza, a (se) deprinde
• deda - a deprinde, a se obișnui, a se adapta, a se aclimatiza
• dedat - obișnuit, familiarizat, deprins, adaptat, aclimatizat
• deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
• familiariza - a obișnui, a deprinde, a apropia, a acomoda
• familiarizat - deprins, obișnuit, acomodat, aclimatizat
• împământeni - a naturaliza, a indigena, a încetățeni, a adapta, a aclimatiza, a transplanta
• adapta - a potrivi, a armoniza, a acomoda, a adecva, a aclimatiza
• deprins - obișnuit, adaptat, experimentat
• dresa - a deprinde, a învăța, a forma
• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
• prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
• savant - erudit, învățat, maestru, creator

Dex obișnui

• obișnui 1-2 A (face să câștige sau) a câștiga o anumită deprindere prin repetarea aceleiași acțiuni a (se) deprinde, a (se) învăța. 3 A practica un anumit lucru în mod curent. 4-5 A (se) folosi des. 6-7 A (se) familiariza.
• OBIȘNUÍ, obișnuiesc, IV. 1. și A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța. 2. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. și A (se) folosi (des), a (se) întrebuința. – Din obicină ( „obicei” < ).
• OBIȘNUÍ, obișnuiesc, IV. 1. A se deprinde, a se familiariza, a se învăța. Se obișnuise de două zile cu sunetul acesta. DUMITRIU, N. 127. Încet-încet, ochii mi se obișnuiră cu întunericul. SADOVEANU, O. VI 12. Se obișnuise să fie primit... cu izbucniri de «_trăiți_» și voie bună. REBREANU, R. II 84. ◊ A obișnui pe copii cu cititul. 2. A practica un anumit obicei; a avea o anumită deprindere. Minerii, cu tristețe și mîndrie, cel mai des obișnuiesc să spună: mina noastră e veche de o sută de ani. BOGZA, C. O. 120. ◊ (în ) Se obișnuiește să... = este obiceiul să... – Variantă: obicinuí (pronunțat -_bici_-) (NEGRUZZI, S. X 199) IV.
• A SE OBIȘNUÍ mă ~iésc intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăța; a se deprinde; a se familiariza. ~ cu noul colectiv. ~ cu lucrul. /cf. bulg. obițno

Antonime obișnui

• A se obișnui ≠ a se debarasa, a se dezvăța
• A (se) obișnui ≠ a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui

Sinonimul cuvântului obișnui

Testează-te!