Sinonime obiecta (original) (raw)

Cuvântul „obiecta” are următoarele sinonime:

obiecta ( verb )

• a reproșa
• a critica
• a contrazice
• a contesta

Alte sinonime:

• a spune
• a zice
• a prici
• a remonstra
• a găsi pricină
• a ridica obiecții

Sinonime Apropiate

• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
• admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
• apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
• contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
• contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
• controversat - discutabil, litigios, contestat, criticat
• critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
• disputa - a se confrunta, a se contrazice, a se certa, a contesta, a avea loc, a se desfășura, a se juca
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• săpuni - a certa, a critica, a mustra
• biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie

Dex obiecta

• obiecta 1 A face o obiecție. 2 (; rar) A reproșa.
• OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție.
• OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție, a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Pronunțat: -bi-ec-.
• OBIECTÁ I. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. .
• OBIECTÁ tr. a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< fr. objecter, lat. obiectare)
• A OBIECTÁ ~éz tranz. A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându-și dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecție. /Din obiecție
• obiectà v. 1. a opune ca obiecțiune: a obiecta motive bune; 2. a imputa: a obiecta cuiva mișelia sa.
• *obĭectéz v. tr. (lat. ob-jectare, d. ob-jicere, ob-jectum. V. ob-ĭect). Ripostez cu vorba, opun o vorbă: aŭ admis fără să obĭecteze ceva.
• obiectez.
• OBIECTÁ vb. a reproșa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

Sinonimul cuvântului obiecta

Testează-te!