Sinonime sceptru (original) (raw)
Cuvântul „sceptru” are următoarele sinonime:
sceptru ( substantiv )
- domnie
- putere
- monarhie
Alte sinonime:
- toiag
- schiptru
Sinonime Apropiate
- domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
- coroană - diademă, cunună, domnie, monarhie
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- vitalitate - forță, vigoare, energie, putere, trăinicie
- vivacitate - vioiciune, dinamism, energie, putere
- vlagă - putere, tărie, forță, vigoare
- intensitate - putere, forță, tărie, dinamism
- împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
- bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
- cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
- debil - plăpând, delicat, firav, fragil, șubred, slab, fără putere
- dinamism - putere, forță, energie, vigoare, vitalitate
Dex sceptru
- SCÉPTRU, sceptre, Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. ♦ Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din sceptre, sceptrum.
- SCÉPTRU, sceptre, Toiag sau baston frumos împodobit, purtat (mai ales odinioară) de suverani, ca semn al autorității supreme. Pe sceptre și steme și tronuri sfărmate, Trufașă tu calcă. NECULUȚĂ, Ț. D. 40. ◊ (Metaforic) În mînă cu sceptru de flori, Cu stea de lumină pe frunte, Treci mîndră cu pașii ușori Din vale în munte. NECULUȚĂ, Ț. D. 56. ♦ Demnitate, putere, autoritate; conducere, domnie. Mîna care-a dorit sceptrul universului și gînduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri. EMINESCU, O. I 134. A uni, subt un singur sceptru, provințiile romîne. NEGRUZZI, S. I 271.
- SCÉPTRU Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorității. ♦ Demnitate, putere, mărime, domnie. .
- SCÉPTRU baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
- SCÉPTRU ~e n. 1) Baston încrustat cu metal și cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro
- sceptru n. 1. baston de comandă, semn al puterii supreme; 2. fig. autoritate suverană, regalitate: a ambiționa un sceptru; 3. superioritate: Englezii posed sceptrul mărilor.
Sinonimul cuvântului sceptru