Sinonime singurătate (original) (raw)
Cuvântul „singurătate” are următoarele sinonime:
singurătate ( substantiv )
- izolare
- solitudine
Alte sinonime:
- pustietate
- sihăstrie
- însingurare
- schimnicie
Sinonime Apropiate
- carantină - izolare
- dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
Dex singurătate
- SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; izolare. – Singur + -ătate.
- SINGURĂTÁTE, (2, 3) singurătăți, 1. Faptul de a fi singur, starea celui care trăiește singuratic. E și cumplit mormînt singurătatea. SADOVEANU, O. I 522. Rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Așteptînd însă... venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Loc lipsit de vietăți, în special lipsit de ființe umane; pustietate. Se uită împrejur cu coada ochiului ca și cum s-ar fi ferit de cineva, pe furiș. Nimic. Singurătate, pustietate. DUMITRIU, N. 151. Singurătățile pădurii din dreapta păreau încremenite într-o tăcere de gheață. SADOVEANU, F. J. 464. Un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175. 3. Perioadă de timp petrecută în mod singuratic. Vitoria hotărîse, în singurătățile ei, un drum la Piatră și la mănăstirea Bistrița. SADOVEANU, B. 65.
- SINGURĂTÁTE ~ăți f. 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. /singur + suf. ~ătate
- singurătate f. 1. starea celui ce trăiește singur: a iubi singurătatea; 2. loc retras. .
- singurătáte f. (d. singur). Starea omuluĭ care trăiește singur: înțeleptuluĭ nu i se urăște cu singurătatea. Loc singuratic: în singurătatea schituluĭ.
Sinonimul cuvântului singurătate