Sinonime dezolare (original) (raw)
Cuvântul „dezolare” are următoarele sinonime:
dezolare ( substantiv )
- mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare
- singurătate, pustietate, pustiu
Alte sinonime:
- mâhnire adâncă
- deprimare
- depresiune
Sinonime Apropiate
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
- tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
- melancolie - tristețe, dezolare, mâhnire
- depresiune - vale, adâncitură, pripor, vârtej de aer, tristețe, mâhnire, melancolie, deprimare, descurajare
- durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
- întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
- mâhnire - întristare, supărare
- amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
- sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
- gol - dezbrăcat, despuiat, nud, dezgolit, golaș, deșert, sec, pustiu, necultivat
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
- arid - sec, uscat, sterp, steril, deșert, pustiu, sărac, fad, inexpresiv
- doliu - jale, jelanie, deplângere
Dex dezolare
- dezolare 1 Pustietate. 2 (; rar) Loc pustiu dezolație (2). 3 Deprimare.
- DEZOLÁRE, dezolări, Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – dezola.
- DEZOLÁRE, dezolări, Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – dezola.
- DEZOLÁRE 1. Mîhnire adîncă, tristețe, jale. De n-ar fi fost măcar atîta soare Și-atîta dezolare La fiecare poartă. D. BOTEZ, P. O. 172. Și mi-e inima, zadarnic, de răstriște încercată: Pentru veci sub dezolare nu se poate mormînta. MACEDONSKI, O. I 31. 2. Pustiu, pustietate, singurătate tristă și apăsătoare. Se află printre aceste văi unele cărora furtunile le-au smuls pădurile de brazi, lăsîndu-le pustii și stranii, în marea lor dezolare. BOGZA, C. O. 96. aveau un aer de părăsire și dezolare. SADOVEANU, B. 162. Ce sinistră evocare a naturii! Castelul pe stînca colțuroasă... fulgerele dese și tăcute luminînd dezolarea naturii. GHEREA, ST. CR. III 298.
- DEZOLÁRE 1. Tristețe, jale, mâhnire adâncă; dezolațiune. 2. Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu. .
- DEZOLÁRE 1. tristețe, jale, mâhnire adâncă. 2. singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola)
- DEZOLÁRE ~ări f. Stare de apăsare sufletească profundă și persistentă; depresiune; deprimare. /v. a dezola
- dezolare f. 1. devastare completă, ruină desăvârșită; 2. fig. mâhnire mare, durere adâncă.
- dezolá 1 (, localități, regiuni) A pustii. 2-3 A (se) întrista profund a deprima.
Sinonimul cuvântului dezolare