Sinonime zurbagiu (original) (raw)

Cuvântul „zurbagiu” are următoarele sinonime:

zurbagiu ( substantiv )

• certăreț
• abraș
• scandalagiu
• răzvrătit
• rebel

Alte sinonime:

• arțăgos
• gâlcevitor
• răsculat
• revoltat

zurbagiu ( adjectiv )

• arțăgos
• certăreț
• gâlcevitor
• răsculat
• răzvrătit
• rebel
• revoltat
• scandalagiu

Sinonime Apropiate

• certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
• răsculat - răzvrătit, revoluționar, revoltat, insurgent
• insurgent - rebel, răsculat, răzvrătit, nesupus
• colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
• gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
• arțăgos - certăreț, agresiv
• iconoclast - rebel, răzvrătit
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• complotist - conjurat, conspirator, uneltitor, revoltat, răsculat, insurgent
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• răzmeriță - răscoală, răzvrătire, revoltă, rebeliune
• recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
• țâfnos - capricios, arogant, îmbufnat, arțăgos
• inacceptabil - inadmisibil, neacceptabil, respingător, revoltător
• irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios

Dex zurbagiu

• ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, , și (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + -giu.
• ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + -giu.
• ZURBÁGÍU, zurbagii, Om certăreț; scandalagiu. Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13. Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431. Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101. Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. ◊ (Adjectival) În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10. ♦ (Învechit și arhaizant) Răsculat, rebel. Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151. Dar în caic cine-mi sînt... zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562.
• ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, și (Adesea adjectival) Om căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ Răsculat, răzvrătit, rebel. – Din zurba + -giu.
• ZURBAGÍU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu
• zurbagiu m. 1. od. rebel; 2. (sens modern) gâlcevitor, cată-cearta: ori că-i un mare zurbagiu, ori că-i bețiu POP. .

Sinonimul cuvântului zurbagiu

Testează-te!