îndoi - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.doˈi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) îndoi | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) îndoi |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) îndoi |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) îndoaie |
| Participiu | îndoit |
| Conjugare | IV |
I.
- (v.tranz.) a strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
- (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.
Vântul îndoaie copacii.
I s-a îndoit de tot spinarea sub povară. - (v.refl.) (despre oameni) a se gârbovi.
Sinonime
I.
- 1: împături, sufleca
- 2: (se) cocoșa, (se) curba, (se) încovoia, încovriga, (se) strâmba, (se) apleca
- 3: gârbovi
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a curba; a arcui; a cambra
| afrikaans: vou (Afrikaans) catalană: flectir (català), torcer (català) cehă: ohnout (čeština) daneză: bøje (dansk) ebraică: לכופף (עברית) (le'khofef) engleză: bend (English), fold (English) finlandeză: taivuttaa (suomi), taittaa (suomi) franceză: courber (français), ployer (français), plier (français) galiciană: torcer (galego) germană: beugen (Deutsch), falten (Deutsch) italiană: curvare (italiano), piegare (italiano) japoneză: 曲げる (日本語) (まげる, mageru) | maghiară: hajlít (magyar), görbít (magyar) neerlandeză: buigen (Nederlands), plooien (Nederlands) norvegiană: bøye (norsk) papamiento: dobla (Papiamentu) poloneză: zginać (polski) portugheză: dobrar (português) rusă: перегибать/перегнуть (русский) (p'er'egibát'/p'er'egnút'), складывать/сложить (русский) (skládyvat'/složít') slovenă: upogniti (slovenščina) spaniolă: doblar (español), curvar (español), plegar (español) suedeză: böja (svenska), vika (svenska) turcă: bükmek (Türkçe), katlamak (Türkçe) |
|---|
Verb
| Conjugarea verbului (se) îndoi | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) îndoi |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) îndoiesc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) îndoiască |
| Participiu | îndoit |
| Conjugare | IV |
II.
- (v.tranz.) a mări ceva de două ori; a dubla; p.ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
- a amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția.
III.
- (v.refl.) a fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).
Se îndoiască că va veni.
Sinonime
II.
III.
Traduceri
a mări de două ori
- Vedeți traduceri pentru a dubla.
a fi cuprins de un sentiment de neîncredere
| afrikaans: twyfel (Afrikaans) arabă: شكّ (shakka) (العربية) catalană: dubtar (català) cehă: pochybovat (čeština) chineză: 怀疑 (中文) coreeană: 의심한 위하여 (한국어) (uisimhan wihayeo) daneză: tvivle (dansk) engleză: doubt (English) esperanto: dubi (Esperanto) finlandeză: epäillä (suomi) franceză: douter (français) germană: bezweifeln (Deutsch), zweifeln (Deutsch) greacă: αμφιβάλλω (Ελληνικά) (amfibállo) indoneziană: ragu (Bahasa Indonesia) italiană: dubitare (italiano) | japoneză: 疑う (うたがう, utagau) (日本語) latină: dubitare (Latina) lituaniană: abejoti (lietuvių), dvejoti (lietuvių) maghiară: kételkedik (magyar) neerlandeză: twijfelen (Nederlands), betwijfelen (Nederlands) papamiento: duda (Papiamentu) poloneză: wątpić (polski) portugheză: duvidar (português) rusă: сомневаться (русский) (somnevat'sja) slovacă: pochybovať (slovenčina) slovenă: dvomiti (slovenščina) spaniolă: dudar (español) suedeză: tveka (svenska) turcă: şüphe etmek (Türkçe), şüphelenmek (Türkçe) ucraineană: сумніватися (українська) (sumnivátysja) |
|---|
Etimologie
Din îndoi.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.
Etimologie
Din îndoi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.doˈi/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.