antic - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză antique < latină antiquus.

Pronunție

Adjectiv

Declinarea adjectivului antic
Singular Plural
Masculin antic antici
Feminin antică antice
Neutru antic antice
  1. care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci.
    Cultura, lumea antică.
  2. care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor.
  3. în genul creațiilor din antichitate.
    Stil antic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Traduceri

din trecutul îndepărtat; străvechi

afrikaans: antiek (Afrikaans) bulgară: античен (български) (antičen) catalană: antic (català) cehă: starobylý (čeština) m., starověký (čeština) m. croată: antički (hrvatski) daneză: antik (dansk) ebraică: עתיק (עברית) (atiq) m., עתיקה (עברית) (atiqa) f. engleză: antique (English), ancient (English), old (English) esperanto: antikva (Esperanto) finlandeză: ikivanha (suomi), muinainen (suomi) franceză: antique (français) galiciană: antigo (galego) germană: antik (Deutsch) greacă: αρχαίος (Ελληνικά) (arˈçeos) m. indoneziană: ngak baru (Bahasa Indonesia), sudah tua (Bahasa Indonesia) interlingua: antique (interlingua) islandeză: forn (íslenska) italiană: antico (italiano) latină: antiquus (Latina) maghiară: antik (magyar) malteză: antik (Malti) m., antika (Malti) f., qadim (Malti) m., qadima (Malti) f., arkajk (Malti) m., arkajka (Malti) f. neerlandeză: antiek (Nederlands) papamiento: antik (Papiamentu) persană: باستانی (فارسی) (baastaani) poloneză: antyczny (polski), starożytny (polski), stary (polski) portugheză: antigo (português) m., antiga (português) f. rusă: древний (русский) (dr'évnij) scoțiană: àrsaidh (Scots) slovenă: prastar (slovenščina) m., prastara (slovenščina) f., prastaro (slovenščina) n. spaniolă: antiguo (español) suedeză: antik (svenska); föråldrad (svenska), ålderdomlig (svenska) telugu: పురాతన (తెలుగు) (puraatana) turcă: antik (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului antic/antică
m.f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antic/antică antici/antice
Articulat anticul/antica anticii/anticele
Genitiv-Dativ anticului/anticei anticilor/anticelor
Vocativ anticule/antico anticilor/anticelor
  1. persoană aparținând popoarelor din antichitate.

Traduceri

Referințe

catalană

(català)

Etimologie

Din latină antiquus.

Pronunție

Adjectiv

antic m.

  1. antic

Cuvinte derivate

engleză

(English)

Etimologie

Din forma mai veche antike < probabil din italiană antico ("antic"), dar folosit pentru a traduce cuvântul italian grottesco ("grotesc").

Pronunție

Adjectiv

antic (comp. more antic, sup. most antic)

  1. grotesc, buf
  2. bizar, straniu, absurd

Substantiv

antic, pl. antics

  1. (în artă, arhitectură; înv.) cap de himeră; gargui
  2. caricatură, parodie
  3. (în special la plural) bufonerie, caraghioslâc
  4. bufon, măscărici, paiață

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe