brumă - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Brumă

română

Etimologie

Din latină brūma ("timp de iarnă").

Pronunție

• AFI: /'bru.mə/

Substantiv

1. cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte.
   S-a lăsat bruma peste câmpii.
2. (pop.) chiciură.
3. strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).
4. (fig.) cantitate mică de...
   Brumă de învățătură.

Sinonime

• 1: (met.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă
• 3: pruină
• 4: pic

Cuvinte derivate

• bruma
• brumar
• brumare
• brumat
• brumatic
• brumărea
• brumărel
• brumăriu
• brumos

Cuvinte compuse

• brumar mare
• brumar mic
• floarea-brumei

Cuvinte apropiate

• apă
• ceață
• nea
• negură
• nor
• omăt
• ploaie
• seninătate
• soare
• zăpadă

Expresii

• Bătut de brumă = a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit

Traduceri

strat subțire care se depune pe pământ, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci

Referințe

• DEX online