nor - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Nori

română

Variante

• (reg.) nour, nuor

Etimologie

Din latină nūbĭlus < *nibulum, nubilum.

Pronunție

• AFI: /nor/

Substantiv

1. (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
   Nori de ploaie.
2. masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
   Nori de praf.
3. (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).

Cuvinte derivate

• înnora
• înnorare
• înnorat
• noros

Cuvinte compuse

• nor arzător
• nor de stele
• norii lui Magellan

Cuvinte apropiate

• apă
• brumă
• ceață
• nea
• negură
• omăt
• ploaie
• seninătate
• soare
• zăpadă

Locuțiuni

• (loc. adj. și adv.) Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus.
• (loc. vb.) A fi nor = a fi înnorat.

Expresii

• Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori = se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei
• Nori de tristețe = amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc

Traduceri

masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă

Referințe

• DEX online