oroare - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Oroare

română

Etimologie

Din franceză horreur sau italiană orrore < latină horror, -oris.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului oroare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oroare orori
Articulat oroarea ororile
Genitiv-Dativ ororii ororilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de groază, de dezgust, de repulsie.
  2. faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Traduceri

sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază

bulgară: ужас (български) (užas) m. catalană: terror (català) m. engleză: horror (English) esperanto: hororo (Esperanto) estoniană: õudus (eesti) finlandeză: kauhu (suomi), kammo (suomi), kauhistus (suomi) franceză: horreur (français) f. germană: Horror (Deutsch) m. greacă: φρίκη (Ελληνικά) (fríki) f. indoneziană: horor (Bahasa Indonesia) italiană: orrore (italiano) m. maghiară: szörnyűség (magyar), rémület (magyar) poloneză: przerażenie (polski) n., groza (polski) f. portugheză: horror (português) m. rusă: ужас (русский) (úžas) m. scoțiană: uamhann (Scots) m., oillt (Scots) f., uabhas (Scots) m., uabhann (Scots) m., sgreamh (Scots) f. spaniolă: horror (español) m. suedeză: skräck (svenska) c. telugu: దారుణం (తెలుగు) (daaruNam) turcă: dehşet (Türkçe), yılgı (Türkçe), korku (Türkçe)

Referințe