purta - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină portāre.

Pronunție

AFI: /purˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) purta
Infinitiv	a (se) purta
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) port
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) poarte
Participiu	purtat
Conjugare	I

(v.tranz.) a lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte.
Poartă ghiozdanul.
a trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul).
Poartă paharul din mână în mână.
(despre vehicule) a transporta, a căra.
Trenul l-a purtat prin multe orașe.
(despre animale) a trage după sine.
(v.tranz.) a duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând).
Își purta mâna deasupra capului meu.
(înv. și pop.) a induce în eroare.
I-a purtat cu minciuni.
(pop.) a mânui o unealtă.
(v.tranz.) a-și duce sarcina, a avea făt în pântece.
(fig.) a suporta, a suferi, a răbda.
Poartă cu greu ura dușmanului.
(v.refl.) (reg.) a umbla (de colo până colo), a circula, a merge.
(v.tranz.) a mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție.
a face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta.
(v.tranz.) a avea, a poseda, a deține.
Poartă în mână un buchet de flori.
a avea anumite sentimente, atitudini.
(v.tranz.) a avea, a moșteni sau a transmite un nume.
(v.tranz.) a avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie).
(v.tranz.) a pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte.
Poartă pantofi galbeni.
El poartă barbă.
Port cercei de aur.
a avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.).
Poartă un coc monumental.
(v.refl.) a se conforma unei anumite mode.
(v.tranz.) a aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel.
Poartă părul peste cap.
(v.tranz.) a suporta cheltuielile, grija cuiva.
(v.tranz.) a deține o funcție, un post, un titlu.
(v.tranz.) a întreține, a duce, a susține.
A purta o corespondență vie cu...
(v.tranz.) (despre obiecte) a avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv.
Documentul poartă antetul instituției.
(v.refl.) a se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel).
Se poartă grosolan.

Locuțiuni

(loc. vb.) A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni.
A purta interes = a se interesa de...
(reg.) A purta frică de... = a se teme de...
(loc. adj.) De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi).
(loc. vb.) A purta (o) discuție = a discuta.
A purta (o) conversație = a conversa.
A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război.

Expresii

A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
(înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut
A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
(fam.) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie
(refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern
A purta de grijă cuiva = a îngriji
A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva
A purta răspunderea = a fi răspunzător