timpuriu - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *temporivus.

Pronunție

• AFI: /tim.puˈriw/

Adjectiv

1. care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut.
   Astăzi se culcă timpuriu.
2. (despre varietăți de fructe sau de legume) care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită.
   Mere timpurii.
3. (despre flori) care se dezvoltă mai devreme.
4. (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

Sinonime

• 1: devreme, (pop.) degrabă
• 2-4: precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pârgav, pârgaviț

Antonime

• târziu

Cuvinte derivate

• pretimpuriu

Cuvinte compuse

• mercantilism timpuriu
• renaștere timpurie

Locuțiuni

• (loc. adv.) De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme.

Traduceri

care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut

Referințe

• DEX online