Sinonime cineva (original) (raw)
Cuvântul „cineva” are următoarele sinonime:
cineva ( pronume )
- careva, oarecare, unul, vreunul
- om de seamă, personalitate
Alte sinonime:
- cinevașilea
- oarecine
- oareșicine
- cinevași
- neștine
- om de valoare
- somitate
Sinonime Apropiate
- careva - cineva, oarecine, oarecare, vreunul
- oarecare - careva, cineva, oareșcare, vreun, anumit, obișnuit
- oarecine - cineva, careva, oarecare, vreun
- anumit - hotărât, fixat, rânduit, determinat, stabilit, precizat, oarecare, careva, cineva
- presimți - a intui, a simți, a-și da seama
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- ști - a cunoaște, a se dumiri, a fi instruit, a avea cunoștințe, a fi aflat, a fi cunoscut, a fi documentat, a-și da seama, a-și aminti
- ignora - a nu ști, a nu cunoaște, a bâjbâi, a neglija, a nu lua în seamă, a lăsa deoparte, a omite
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
- individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
- individual - personal, singur, câte unul, particular, aparte
- individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
- îndeosebi - mai ales, în special, mai cu seamă, tocmai, osebit
- atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
- cont - partidă, seamă, socoteală, bilanț
Dex cineva
- cineva 1 Un om oarecare (dintre mai mulți) oarecine, careva. 2 O persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită). 3 Un om de valoare.
- CINEVÁ Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ♦ (; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. – Cine + va.
- CINEVÁ 1. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva. Cineva strigă: opriți-vă! SAHIA, N. 44. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, P. 60. Cum te-ai dus d-ta de-acasă n-a trecut tocmai mult și s-aude cineva bătînd la ușă. CREANGĂ, P. 27 ◊ (Cu valoare de pronume impersonal) Avea cineva cap să treacă pe-aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? CREANGĂ, P. 119. Ar fi zis cineva că este o statuie de marmură. NEGRUZZI, S. I 50. 2. (Familiar, purtînd accentul în frază) Om de valoare; (ilustrînd o mentalitate veche) om de seamă (ca poziție socială). Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. Am fost și eu cineva. DAVIDOGLU, M. 19. Formă gramaticală: - cuiva.
- CINEVÁ pron. nehot. 1) O persoană necunoscută, neidentificată; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vază. Vrea să fie ~. /cine + va
- cineva pr. unul dintre mulți.
- cinevá pron. indefinit, (cine și -va). Oare-care, oare-cine, o persoană indefinită: a venit cineva și a adus ceva. – În Munt. Pop. și cineváșilea.
Antonime cineva
- Cineva ≠ nimeni
Sinonimul cuvântului cineva