Sinonime întristare (original) (raw)

Cuvântul „întristare” are următoarele sinonime:

întristare ( substantiv )

• mâhnire
• durere
• necaz
• suferință

Alte sinonime:

• îndurerare
• rănire
• dosadă
• posomoreală
• tristețe
• amărăciune
• supărare
• obidire
• obidă
• scârbă
• bănat
• mâhneală
• mâhniciune
• scârbie
• cătrănire
• posăceală
• înnorare
• duioșie
• jale

Sinonime Apropiate

• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
• obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
• păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• suferință - durere, chin, tortură, boală, mizerie, neajuns
• mâhnire - întristare, supărare
• amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
• boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
• caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
• nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
• ananghie - neajuns, constrângere, lipsă, suferință, necaz, dificultate
• dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop

Dex întristare

• întristare 1 Tristețe. 2 Doliu.
• ÎNTRISTÁRE, întristări, Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – întrista.
• ÎNTRISTÁRE, întristări, Faptul de a (se) întrista; tristețe, mîhnire, amărăciune. Întristările au distilat în mine veninul trudei. SADOVEANU, A. L. 11. Văd lumea-n întristare, Ca sufletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. O întristare adîncă se vedea pe fața lui. NEGRUZZI, S. I 31.
• întristare f. suferință morală cauzată de ceva supărător. .
• întristáre f. Acțiunea de a saŭ de a te întrista, tristeță: întristarea celuĭ ce șĭ-a perdut copiiĭ. V. jale, măhnire.
• întrista 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist a (se) mâhni, a (se) îndurera.
• ÎNTRISTÁ, întristez, I. și A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.
• ÎNTRISTÁ, întristez, I. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.
• A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist
• A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. /în + trist

Antonime întristare

• Întristare ≠ bucurie, veselie, voioșie

Sinonimul cuvântului întristare

Testează-te!