Sinonime grozăvi (original) (raw)

Cuvântul „grozăvi” are următoarele sinonime:

grozăvi ( verb )

• a se făli
• a se îngâmfa

Alte sinonime:

• deforma
• desfigura
• poci
• schimonosi
• sluți
• strâmba
• urâți
• îngâmfa
• a se fuduli
• a se infatua
• a se împăuna
• a se înfumura
• a se lăuda
• a se mândri
• a se semeți
• a se trufi
• a se mări
• a se păuni
• a se bârzoia
• a se făloși
• a se marghioli
• a se sfătoși
• a se furlandisi
• a se marțafoi
• a se născocorî
• a se înălța
• a se preaînălța
• a se preamări
• a se prearădica
• a se ridica
• a se înfoia
• a se umfla
• a se șucări
• a face pe grozavul
• a face pe viteazul
• a deforma
• a desfigura
• a poci
• a schimonosi
• a sluți
• a strâmba
• a urâți
• a-și da aere
• a-și da importanță

Sinonime Apropiate

• făli - a se mândri, a se lăuda, a se îngâmfa
• fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
• lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
• mândri - a se făli, a se lăuda, a se fuduli, a se împăuna, a se îngâmfa
• suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
• trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
• vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
• vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
• fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
• grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
• grozăvenie - grozăvie, calamitate

Dex grozăvi

• grozăvi 1 A (se) schimonosi. 2 A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele).
• GROZĂVÍ, grozăvesc, IV. ( și ) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
• GROZĂVÍ, grozăvesc, IV. A-și da aere, a-și da multă importanță; (în special) a se arăta mai curajos decît este, a face pe grozavul. Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ♦ (Familiar, urmat de determinări introduse prin «cu») A se lăuda, a se fuduli. Se grozăvește cu isprăvile sale.
• A SE GROZĂVÍ mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
• grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.
• GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
• GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.

Sinonimul cuvântului grozăvi

Testează-te!