Sinonime haidamac (original) (raw)
Cuvântul „haidamac” are următoarele sinonime:
haidamac ( substantiv )
- haimana
- derbedeu
Alte sinonime:
- bâtă
- ciomag
- măciucă
- bătăuș
- coblizan
- golan
- lungan
- om fără căpătâi
- pierde-vară
- prostălău
- ștrengar
- vlăjgan
Sinonime Apropiate
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
- nandralău - haimana, derbedeu
- nespălat - murdar, jegos, răpănos, slinos, îngălat, întinat, pătat, derbedeu, haimana
- derbedeu - haimana, golan
- haidău - haimana, bătăuș
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
- lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
- ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
- cutră - derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, lepădătură
- huligan - derbedeu, golan, neisprăvit
Dex haidamac
- haidamac 1 Om zdravăn, dar leneș. 2 Căpitan de hoți. 3 Om care pierde vremea în zadar. 4 Prostălău. 5 (Ban; ai~) Bâtă mare.
- HAIDAMÁC, haidamaci, 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din haydamak.
- HAIDAMÁC, haidamaci, 1. Om fără căpătîi, derbedeu, golan, bătăuș; (învechit) tîlhar, hoț. Trimite haidamaci de la liberali și de la conservatori, să se bată cu cetățenii. PAS, Z. II 47. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci. ISPIRESCU, L. 336. Căpitanul meu... era un tip de haidamac. CARAGIALE, M. 283. 2. (Învechit) Păzitor de vite; văcar; haidău (1). Neguțătorii se așezau la taifas; haidamacii se culcau cu pletele în ochi pe sub șoproane. SADOVEANU, F. J. 443. – Variantă: haidămác (STANCU, D. 254)
- HAIDAMÁC2, haidamaci, 3. Păzitor de vite. – haydamak.
- HAIDAMÁC1, haidamace, Bâtă, ciomag. – ajdamak (< haydamak „tâlhar”).
- HAIDAMÁC ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak
- haidamac m. vagabond: acolo umblă câtva timp ca un haidamac. ISP. .
- haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.
- hăidămac haidamac
- HAIDĂMÁC haidamac.
Sinonimul cuvântului haidamac