Sinonime haimana (original) (raw)
Cuvântul „haimana” are următoarele sinonime:
haimana ( substantiv )
- derbedeu
- vagabond
- pușlama
- lichea
- golan
- haidău
- pierde-vară
- fluieră-vânt
Alte sinonime:
- teleleu
- hârbar
- hârbareț
- ulițar
- dulandragiu
- jarcalete
- lainic
- teacăr
- ulițarnic
- vandralău
- vandraș
- vandroc
- vandrocaș
- verbuncaș
- ștrengar
- zamparagiu
- budușlău
- bate-poduri
- om fără căpătâi
- om de nimic
- fluieră vânt
Sinonime Apropiate
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
- cutră - derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, lepădătură
- derbedeu - haimana, golan
- haidamac - haimana, derbedeu
- haidău - haimana, bătăuș
- lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
- nandralău - haimana, derbedeu
- nespălat - murdar, jegos, răpănos, slinos, îngălat, întinat, pătat, derbedeu, haimana
- nevrednic - netrebnic, nedemn, parșiv, lichea, pierde-vară
- huligan - derbedeu, golan, neisprăvit
- pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
- rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
Dex haimana
- haimana 1 Om de nimic. 2 Vagabond. 3 A fi de ~ A fi fără stăpân, la dispoziția fiecăruia.
- HAIMANÁ, haimanale, Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din haymana.
- HAIMANÁ, haimanale, Om de nimic, fără căpătîi, hoinar, pierde-vară, derbedeu, vagabond. Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71. De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120. ◊ A fi (sau a rămîne) de haimana = a fi sau a rămîne fără căpătîi, fără stăpîn, la discreția oricui. De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118. Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327. (Adverbial, în ) A umbla haimana = a hoinări, a vagabonda. Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229.
- HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupație bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana
- haimanà m. 1. om fără căpătâiu, vagabond: a ajuns de râsul haimanalelor; 2. de haimana, fără stăpân: are să rămâie căruța asta de haimana CR. .
Sinonimul cuvântului haimana