Sinonime vagabond (original) (raw)
Cuvântul „vagabond” are următoarele sinonime:
vagabond ( adjectiv )
- hoinar, rătăcitor, nestatornic
- derbedeu, haimana
Alte sinonime:
- pribeag
- stranie
- golan
- teleleu
- hârbar
- hârbareț
- ulițar
- dulandragiu
- jarcalete
- lainic
- teacăr
- ulițarnic
- vandralău
- vandraș
- vandroc
- vandrocaș
- verbuncaș
- ștrengar
- zamparagiu
- budușlău
- bate-poduri
- nestabil
- inconstant
- fără căpătâi
- pierde-vară
vagabond ( substantiv )
- hoinar
- derbedeu
Sinonime Apropiate
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
- rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
- vagabonda - a hoinări, a umbla de colo-colo, a rătăci
- haidamac - haimana, derbedeu
- hoinări - a vagabonda, a rătăci, a colinda
- nandralău - haimana, derbedeu
- nespălat - murdar, jegos, răpănos, slinos, îngălat, întinat, pătat, derbedeu, haimana
- cutreiera - a colinda, a umbla, a străbate, a parcurge, a merge, a peregrina, a hoinări, a vagabonda
- derbedeu - haimana, golan
- peregrina - a cutreiera, a colinda, a călători, a umbla, a hoinări
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- variabil - schimbător, nestatornic, fluctuant, ezitant, instabil
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
Dex vagabond
- VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, , și (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din vagabond, vagabundus. vagabondo.
- VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, , și (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din vagabond, vagabundus. vagabondo.
- VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, Care rătăcește pe drumuri fără nici un rost, care hoinărește fără țintă, fără ocupație și fără domiciliu fix, care nu are nici un căpătîi. Îl alungă, ca pe un om fără căpătîi și vagabond. NEGRUZZI, S. III 198. ◊ cu ochii străbătători, cu coada agitată, număra, jos în strada amurgită și umedă, pe frații vagabonzi. GALACTION, O. I 303. Vedeai cum iesă singur și flămînd Un cîine vagabond, adulmecînd. D. BOTEZ, F. S. 56. Un fluture trecea prin aer ca o floare vagabondă. C. PETRESCU, C. V. 304. ♦ (Substantivat, ) Om de nimic, haimana, derbedeu; pierde-vară. Cum o să spuie el că domnul Cazangiu e hoț sau vagabond. PAS, Z. I 154. Avea milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decît de un vagabond nemîncat. CĂLINESCU, E. O. II 139. Compatriotul nostru, înțeleptul Logaridis, a studiat situația acestui vagabond. BART, E. 286. – Variantă: (învechit) vagabúnd, -ă (GHICA, A. 614)
Sinonimul cuvântului vagabond