Sinonime spirit (original) (raw)
Cuvântul „spirit” are următoarele sinonime:
spirit ( substantiv )
- minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet
- imaginație, istețime, deșteptăciune, iscusință, pătrundere, har
- glumă, anecdotă, snoavă, pamflet
- vedenie, stafie, arătare, nălucă
Alte sinonime:
- bleasc
- inteligență
- specific
- opinie publică
- haz
- umor
- piper
- sare
- fantomă
- spirit lin = psili
- aer
- alcool
- chip
- etanol
- fel
- gen
- manieră
- mod
- răsuflare
- respirație
- sens
- spirt
- suflare
- conștiință
- cuget
- for interior
- cunoștință
- știință
- sinidisis
- pricepere
- pamet
- înțelegere
- doxă
- cap
- creier
- polojenie
- banc
- apariție
- fantasmă
- nălucire
- năzărire
- spectru
- strigoi
- umbră
- viziune
- nălucitură
- năzăritură
- iazmă
- moroi
- arătanie
- necurățenie
- pater
- năhoadă
- vidmă
- vedere
- zare
- cugetare
- reflexie
- fantezie
- ironie
Sinonime Apropiate
- minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
- duh - arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie, suflet, spirit, inteligență, minte
- judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
- intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
- inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
- spectru - nălucă, vedenie, fantomă, fantasmă, stafie, arătare
- fantasmă - stafie, arătare, nălucă, strigoi, fantomă, vedenie, halucinație, himeră, închipuire
- fantomă - nălucă, închipuire, arătare, stafie, fantasmă, nălucire, vedenie
- nălucă - arătare, fantomă, vedenie, stafie, nălucire, năzărire, fantasmă, năzăreală, halucinație
- cuget - conștiință, minte, gândire, spirit, suflet, idee
- iazmă - arătare, nălucă, stafie, vedenie, strigoi
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
- snoavă - glumă, anecdotă, istorie
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
Dex spirit
- SPÍRIT, spirite, I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; minte, rațiune, intelect. ♦ Inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie. ◊ (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filosofia idealistă și în concepțiile religioase) Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În concepțiile religioase) Ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă. 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoștințe (și se manifestă) în foarte multe domenii. 3. (La ) Societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică. 4. Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate. ◊ În spiritul... = în concordanță cu... 5. Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glumă, anecdotă, banc. II. Semn grafic în scrierea greacă care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației. – Din spiritus, spirito.
Sinonimul cuvântului spirit