Sinonime stupid (original) (raw)
Cuvântul „stupid” are următoarele sinonime:
stupid ( adjectiv )
- prost, nătâng, mărginit, tâmpit
- ilogic, absurd
Alte sinonime:
- prostesc
- idiot
- prostește
- nelogic
- nerațional
- irațional
- bleg
- nătăfleț
- nătărău
- neghiob
- nerod
- netot
- prostănac
- tont
- tontălău
- năuc
- haplea
- flaimuc
- nătântoc
- prostan
- prostatic
- prostănatic
- șui
- bleot
- hăbăuc
- mangosit
- metehău
- meteleu
- motoflete
- motolog
- mutălău
- natantol
- năbârgeac
- nătăbâz
- nătânt
- nătrui
- nătruț
- năvleg
- năvligos
- nerodoi
- pliurd
- ponc
- pricăjit
- puncău
- tălălău
- tălâmb
- tontan
- tontolete
- balamut
- bleomb
- bobletic
- bobleț
- cherapleș
- chiomb
- lud
- năhui
- nebleznic
- șuietic
- tanău
- tălășman
- tărăntuc
- tontovan
- budala
- fleț
- găgăuță
- gogoman
- zevzec
- sec
- neghiobesc
- nerozesc
- inept
- neghiobește
- nerozește
- greoi
Sinonime Apropiate
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
- inept - stupid, prost, redus, tâmpit
- absurd - irațional, stupid, fără sens, ilogic, aberant
- sec - arid, uscat, deșert, secat, van, zadarnic, ilogic, prost, stupid
- strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
- ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
- ilogic - irațional, absurd, incoerent, nelogic, anormal, fără temei
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- irațional - ilogic, absurd, negândit, deplasat
- îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac
- limitat - mărginit, îngust, obtuz, redus, prost
- miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
Dex stupid
- STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de rațiune, de conținut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește, trădează lipsă de inteligență, de pricepere. – Din stupide, stupidus.
- STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de rațiune, de conținut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește, trădează lipsă de inteligență. – Din stupide, stupidus.
- STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, 1. Lipsit de sens, de rațiune, de conținut; absurd. De ce... să turbure această ultimă seară... amintind că viața e complicată și cu atît de absurde și stupide griji. C. PETRESCU, Î. I 11. Foarte umilit de ridicolul în care-l aruncase stupida lui supărare, Elefterescu a scoborît imediat tonul. POPA, V. 197. Simțea că-l sugrumă o emoție stupidă, revoltătoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 116. ◊ (Adverbial) Cum să moară stupid, ca proștii, dintr-o ambiție a cuiva? CAMILAR, N. I 384. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, greoi la minte; mărginit, nătîng; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește facultăți mintale reduse. Răspuns stupid.
- STUPÍD, -Ă 1. (Adesea ) Lipsit de sens, de rațiune; absurd. 2. (Despre oameni) Idiot, prost, mărginit, tâmpit. .
Sinonimul cuvântului stupid