Communism in Romania Research Papers (original) (raw)

After the Romanian leader, Nicolae Ceauşescu, delivered his speech on July 6, 1971, commonly known as The July Theses, some important representatives from Romanian Exile reacted in through articles in some newspapers and cultural magazines abroad. As censorship was likely
increasing, preventing writers in the country to express themselves freely, exile representatives discovered more of cultural disaster that was happening in Romania. This paper tries to reflect how personalities same as Monica Lovinescu, Virgil Ierunca or Mircea Eliade reacted to The July Theses and other Romanian communist regime abuses

Recent, pe Programul 1 al Televiziunii Române a fost difuzat episodul „Avionul ROMBAC 1.11. Aventura unui faliment anunţat” – realizat de regizorul Gheorghe Preda pentru emisiunea „Adevăruri despre trecut”. Sunt ani de zile de când doamna Raluca Rogojină (producător TV) şi regizorul Gheorghe Preda încearcă să dezvăluie – cu succes, în opinia noastră – detalii despre o lume necunoscută de generaţiile care s-au născut după încetarea Războiului Rece.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian History, Romanian Communism, Communism in Romania, Nicolae Ceausescu

La prima vedere, între producţia de frigidere, realizate sub licenţă franceză la uzinele din Găeşti şi Sadu, şi cea de armament şi muniţii din România nu există nici o legătură. Cu toate acestea, în articolul nostru ne-am propus să prezentăm o situaţie inedită, în condiţiile în care nu am găsit până în prezent nici un studiu ştiinţific şi nici o bibliografie coerentă despre acest subiect, care să ajute publicul larg pentru aprofundarea cercetării în domeniul respectiv.

- by Petre Opriş
- •
- Warsaw Pact, Romania and France, Communism in Romania, Romania Warsaw Pact

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul Stockholm”. Apoi, ne-am dat seama că am greşit. Petre Pandrea nu a fost impresionat de lupta călăilor din detenţia sa politică împotriva unui sistem considerat nedrept de aceştia, astfel încât să treacă de partea lor cu arme şi bagaje, deşi în realitate i-au provocat multe suferiţe. Nu, Petre Pandrea nu a avut „sindromul Stockholm”. După propriile sale declaraţii, el i-a ajutat foarte mult pe cei care propovăduiau comunismul în perioada interbelică şi care, de la 23 august 1944, au început o luptă prin căţărare pe cadavre pentru a cuceri cu orice preţ o poziţie politică imaginată de orgoliile lor nelimitate. Petre Pandrea i-a ajutat pe călăii săi cu mult timp înainte ca ei să poată ajunge cu securea în mână şi să se bucure de faptul că butucul gâdelui nu era mânjit şi de sângele lor.
Scrisoarea pe care o edităm în continuare face parte dintr-o istorie trăită într-un idealism excentric. Dacă dorim să o analizăm, ne vom gândi mai curând la cazuri clinice explicate în tratate de psihologie şi psihiatrie, nu la istorie. Ideile pe care Petre Pandrea le-a vehiculat de-a lungul vieţii despre lupta de clasă şi comunismul pe cont propriu promovat de acesta au o legătură directă cu analizarea faptelor istorice doar atunci când fostul deţinut din închisorile comuniste româneşti ne povesteşte despre foştii săi prieteni (chiar ne întrebăm dacă le putem spune astfel), pe care i-a ajutat la ananghie în perioada interbelică, în nenumărate rânduri.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian History, Soviet Union (History), Romanian Communism, Communism in Romania

În şedinţa din 22 septembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Elena Ceauşescu a încercat să amâne semnarea de către soţul său a decretului prezidenţial privind stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare a avionului de şcoală şi antrenament IAR-99 „Şoim”.
Intervenţia Elenei Ceauşescu într-un proiect important al industriei aeronautice româneşti este evidentă. Spre deosebire de soţul său, care cunoaştea modul de alcătuire a preţului pentru un produs, Elena Ceauşescu era total depăşită de situaţie. Cu toate acestea, „tovarăşa academician doctor inginer”, preşedinte a Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, se implica în diferite discuţii fără să aibă un bagaj elementar de cunoştinţe, generând situaţii tragi-comice.

- by Petre Opriş
- •
- Warsaw Pact, Communism in Romania, Romania Warsaw Pact

Pentru autorităţile comuniste de la Bucureşti, turismul nu a fost niciodată o prioritate în domeniul investiţiilor, atât în privinţa petrecerii timpului liber în diferite locuri pitoreşti din ţară, cât şi în cazul călătoriilor turistice în străinătate. Planificarea economiei româneşti şi a societăţii, în general, cu ajutorul modelului preluat de la sovietici de către politicienii comunişti români presupunea, în primul rând, alocarea masivă de resurse materiale, financiare şi umane pentru a dezvolta industriile care prelucrau materii prime minerale, iar produsele rezultate trebuiau să fie utilizate în unităţile de fabricare a utilajelor şi a maşinilor grele. Eşecul economic fundamental al sistemului comunist de conducere a fost provocat de dogmatismul şi diletantismul liderilor politici care s-au perindat atât la conducerea ţării, cât şi în cadrul ministerelor şi instituţiilor create după un model sovietic şi care s-au menţinut până la prăbuşirea din decembrie 1989. Oricât de mult ar fi vorbit despre dezvoltarea echilibrată a elementelor componente ale economiei româneşti, Nicolae Ceauşescu nu era capabil să priceapă că utopia pe care o prezenta concetăţenilor săi ca pe un vis – care trebuia urmat până în pânzele albe – nu putea să fie reformată şi provoca pierderi economice din ce în ce mai mari în întreaga ţară.

- by Petre Opriş
- •
- Cold War history, History of the Cold War, Communist Romania, Romanian Tourism
- by Ioana Ursu
- •
- Oral history, Underground economy, Book Reviews, Communism in Romania

Ambasadorul şi istoricul polonez Adam Burakowski a descris pe larg şi extrem de elocvent criza turiştilor polonezi şi ai celor din alte state comuniste care s-au aflat în România sau la graniţele sale în acele zile – din nefericire pentru ei aşteptând decizia autorităţilor de la Bucureşti de a le permite cumpărarea de combustibil fără aplicarea intempestivă a unui decret extrem de controversat. Nu insistăm acum asupra acestui aspect şi dorim să amintim doar faptul că turiştii polonezi erau primiţi în România pe baza buletinelor de identitate eliberate de autorităţile de la Varşovia. Pe ultima pagină a acestora, organele de Miliţie Cetăţenească („Milicja Obywatelska”) aplicau o ştampilă care permitea cetăţenilor polonezi să circule în Uniunea Sovietică şi în toate ţările comuniste din Europa fără restricţii administrative sau de altă natură. Era un sistem asemănător cu cel al „paşaportului verde” – pe care, în zilele noastre, Ursula Gertrud von der Leyen şi Charles Michel (de la vârful Uniunii Europene) doresc să îl aplice cu forţa pentru toţi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. Deoarece subiectul turiştilor polonezi blocaţi în România, în vara fierbinte a anului 1979 ne-a atras atenţia, am încercat să aflăm cum s-a ajuns la stabilirea unei forme de colaborare în domeniul turismului între statele membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc – în cazul expus mai sus, între Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi” şi Biroul de Turism „Orbis” din Polonia. Totodată, ne-am străduit să găsim în arhive o evaluare a serviciilor oferite de Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi”, făcută de cetăţenii străini care au vizitat România la începutul anilor ’60. Un prim rezultat al cercetărilor noastre este descoperirea traducerii unei scrisori inedite, adresate autorităţilor comuniste de la Bucureşti de către cetăţeanul austriac Kurt Bachmayer – după două săptămâni de concediu petrecute împreună cu soţia sa în staţiunea Mamaia (6-19 septembrie 1964).

- by Petre Opriş
- •
- Cold War history, Communist Romania, Romanian Tourism, Communism in Romania

Deoarece politicienii comunişti au impus o planificare centralizată a întregii societăţi româneşti, nu doar a economiei naţionale, contradicţiile dintre sectoarele de activitate au fost frecvente. De exemplu, la mijlocul anilor ’50, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi cei din anturajul său au dezbătut problema medicamentelor care trebuiau să fie fabricate pe scară largă în România – în condiţiile în care toate farmaciile particulare, laboratoarele chimico-farmaceutice şi cele de analize medicale, drogheriile, precum şi toate depozitele de medicamente au fost naţionalizate la 2 aprilie 1949, prin Decretul nr. 134. Întrebarea care i-a pus în încurcătură pe politicienii comunişti a fost simplă: Cine răspunde de producţia de medicamente în România, Ministerul Chimiei ori Ministerul Sănătăţii? După o discuţie la nivelul Biroului Politic, la mijlocul anilor ’50, s-a hotărât ca Ministerul Chimiei să aibă în subordine toate unităţile economice în care se fabricau medicamente pe scară largă, iar Ministerul Sănătăţii trebuia să avizeze şi să verifice toate produsele rezultate, înainte de comercializarea lor.
Decizia respectivă a fost menţinută şi după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ministerul Chimiei a continuat să achiziţioneze utilajele şi tehnologiile necesare pentru fabricarea unor medicamente în România.
În opinia autorităţile comuniste de la Bucureşti, pentru toţi cetăţenii ţării se asigura asistenţă medicală gratuită, însă mesajele propagandistice difuzate în perioada 1948-1968 erau în contradicţie cu situaţia dificilă a balanţei de plăţi externe a României de la începutul anului 1969. În acele condiţii, interdicţiile medicale dictate de Nicolae Ceauşescu la şedinţa din 4 februarie 1969 trebuiau aplicate fără informarea cetăţenilor români, care puteau deveni pacienţi în instituţiile sanitare din România, la un moment dat.
Obligaţia de a cumpăra doar produse româneşti a devenit treptat o regulă în România din cauza viziunii autarhice a lui Nicolae Ceauşescu şi a incapacităţii unităţilor economice româneşti de a asigura produse din gamele şi la nivelul de calitate al celor existente în străinătate. Problemele s-au agravat în anii ’80, când liderul suprem al P.C.R. a hotărât returnarea integrală şi anticipat a datoriei externe a ţării. O parte dintre investiţiile industriale făcute în cincinalul 1966-1970 s-au dovedit a fi o piatră de moară pentru economia românească şi acesta este unul dintre motivele pentru care am început studiul nostru cu principiul „Pe unii îi obligăm să fabrice, iar pe alţii îi obligăm să cumpere ceea ce au produs primii”.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian Communism, Medicamente, Communism in Romania, History of Romanian medicine

Deoarece există mai multe documente inedite într-o arhivă de la Bucureşti, în care sunt prezentate scopurile şi activitatea flotilei de aviaţie de transport a Ministerului Afacerilor Interne - înfiinţată la 20 decembrie 1948 de Teohari Georgescu, Emil Bodnăraş şi ministrul Comunicaţiilor, Nicolae Profiri - ne-am propus să abordăm acest subiect pornind chiar de la momentul creării unităţii respective.

Ambasadorul şi istoricul polonez Adam Burakowski a descris pe larg şi extrem de elocvent criza turiştilor polonezi şi ai celor din alte state comuniste care s-au aflat în România sau la graniţele sale în acele zile – din nefericire pentru ei aşteptând decizia autorităţilor de la Bucureşti de a le permite cumpărarea de combustibil fără aplicarea intempestivă a unui decret extrem de controversat. Nu insistăm acum asupra acestui aspect şi dorim să amintim doar faptul că turiştii polonezi erau primiţi în România pe baza buletinelor de identitate eliberate de autorităţile de la Varşovia. Pe ultima pagină a acestora, organele de Miliţie Cetăţenească („Milicja Obywatelska”) aplicau o ştampilă care permitea cetăţenilor polonezi să circule în Uniunea Sovietică şi în toate ţările comuniste din Europa fără restricţii administrative sau de altă natură. Era un sistem asemănător cu cel al „paşaportului verde” – pe care, în zilele noastre, Ursula Gertrud von der Leyen şi Charles Michel (de la vârful Uniunii Europene) doresc să îl aplice cu forţa pentru toţi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene.
Deoarece subiectul turiştilor polonezi blocaţi în România, în vara fierbinte a anului 1979 ne-a atras atenţia, am încercat să aflăm cum s-a ajuns la stabilirea unei forme de colaborare în domeniul turismului între statele membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc – în cazul expus mai sus, între Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi” şi Biroul de Turism „Orbis” din Polonia. Totodată, ne-am străduit să găsim în arhive o evaluare a serviciilor oferite de Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi”, făcută de cetăţenii străini care au vizitat România la începutul anilor ’60. Un prim rezultat al cercetărilor noastre este descoperirea traducerii unei scrisori inedite, adresate autorităţilor comuniste de la Bucureşti de către cetăţeanul austriac Kurt Bachmayer – după două săptămâni de concediu petrecute împreună cu soţia sa în staţiunea Mamaia (6-19 septembrie 1964).

După încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale, autorităţile comuniste de la Bucureşti au discutat despre reprofilarea producţiei de la „Regia Autonomă I.A.R. Braşov” şi, la 12 octombrie 1945, a fost încheiat un contract între Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi regia respectivă, în scopul fabricării la Braşov a 5000 tractoare „Hanomag R 40”, 5000 pluguri şi 2000 semănători sovietice. Tractoarele şi plugurile prevăzute în contract trebuiau să fie realizate în perioada martie 1947 – martie 1950, în timp ce semănătorile (modelul a fost redenumit IAR-511) urmau să fie asamblate pe parcursul a doi ani (martie 1947 – februarie 1949).

- by Petre Opriş
- •
- Communist Romania, Communism in Romania, Tractor Industry, Brasov

Plecând de la un document românesc în care se sugerează intenţia autorităţilor comuniste de la Bucureşti de a permite reproducerea ilegală a unui model de tractor american („Farmall 560”) şi a unui model de motor britanic („Perkins”), pentru a obţine în România (la Braşov) produse de serie cu caracteristici asemănătoare, ne-am propus să căutăm informaţii suplimentare despre motivele care au stat la baza deciziei din 5 noiembrie 1960 a prim-ministrului Chivu Stoica şi despre urmările acelei hotărâri.

- by Petre Opriş
- •
- Communist Romania, Communism in Romania, Tractors, Tractor Industry
- by Caterina Preda
- •
- Romanian History, Collaboration, Postsocialism, Communism

În studiul de faţă ne-am propus să ne desprindem de faza romantică a prezentărilor edulcorate şi a planurilor utopice propuse de autorităţile comuniste şi să analizăm modul în care a apărut industria constructoare de vehicule în România, folosind şi comparând informaţiile găsite atât în arhive, cât şi în diferite publicaţii româneşti din anii ’50.

- by Petre Opriş
- •
- Cold War, Automotive Industry, Cold War history, Communist Romania

Apologeţii regimului comunist din România neglijează – fie din necunoaştere, fie din ignoranţă – măsurile de represiune dictate împotriva ţăranilor de liderii comunişti de la Bucureşti şi importanţa hotărârilor care au fost adoptate la Moscova în luna iulie 1953, referitoare la dezvoltarea economiei româneşti în următorii ani. Admiratorii regimului comunist au insistat permanent pe ideea făuririi unei industrii naţionale, fără să îşi dea seama şi să recunoască faptul că au trecut extrem de uşor limita dintre mândrie şi fudulie. Iar de la fudulie până la cultul personalităţii mai era doar un pas – care a fost făcut atât în cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi în aşa-zisa „Epocă de Aur” a lui Nicolae Ceauşescu.

În fosta arhivă a Partidului Comunist Român există două exemple clare de soluţionare negativă a unor probleme care se manifestă şi în prezent la nivelul factorilor politici de decizie din România: acordarea de sporuri salariale şi cumularea pensiei cu salariul obţinut de cetăţenii care doresc să-şi continue activitatea lucrativă în diferite domenii.
Primul caz, privind anularea sporurilor care se acordau la începutul anului 1969 în România pentru anumiţi salariaţi (în primul rând, sporul de şantier) şi respingerea solicitărilor formulate pe diferite căi de personalul medical care îşi desfăşura activitatea în localităţile rurale, a fost dezbătut la şedinţa din 4 februarie 1969 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. Cu acel prilej, Nicolae Ceauşescu a fost tranşant: „Sporul de şantier trebuie anulat. Am discutat la Comitetul Executiv că lichidăm orice spor de şantier. Vrea să vină din Maramureş, să vină”.
Decizia liderului P.C.R. a fost expusă în contextul discuţiei care avea loc pe tema creşterii nivelului de salarizare al personalului medical din întreaga ţară.
Deoarece Aurel Moga a comentat decizia lui Nicolae Ceauşescu după aprobarea sa de membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Ion Gheorghe Maurer a intervenit, din nou, cu o altă explicaţie (corectă, în opinia noastră): nu era bine ca autorităţile comuniste să promită şi, apoi, să nu se dea salariaţilor ceea ce s-a promis.

- by Petre Opriş
- •
- Pensions, History of Communism, Communism in Romania, Salary

Când economistul Radu Negrea a publicat articolul „România încetează plăţile” în revista „Magazin istoric” (aprilie 1990), fosta arhivă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român se afla la Piteşti, în custodia Ministerului Apărării Naţionale, iar accesul istoricilor la imensul fond documentar fusese blocat. Acesta este unul dintre motivele pentru care mărturia economistului român despre intrarea României, în anul 1981, în incapacitate de plată nu a putut să fie susţinută cu documente în primăvara anului 1990.
În opinia economistului Radu Negrea, vinovat pentru acea situaţie era Nicolae Ceauşescu. Voluntarismul politicianului comunist, lipsa sa de pregătire în domeniul economic şi dogmele în care credea au provocat o criză generală în balanţa de plăţi externe a României.
Opinia respectivă poate fi susţinută în prezent şi cu documente care provin din arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian Communism, History of Communism, External Debt, Communism in Romania

Ordine degli avvocati di Cluj 1 risentì, come tutte le istituzioni cittadine, degli scon-volgimenti politici che colpirono la Transilvania tra il 1940 e il 1948. 2 A seguito del secondo arbitrato di Vienna 3 la città torno all'interno dei confini ungheresi, e per gli avvocati romeni fu estremamente difficile continuare a lavorare in tranquillità; cento di loro preferirono addirittura abbandonare la città. Chi voleva continuare ad esercitare la professione avrebbe dovuto prestare giuramento di fedeltà allo Stato ungherese e passare il vaglio di una Commissione formata da magis-trati e altri avvocati che aveva il compito di verificare la lealtà e l'etica professionale del richiedente. La Commissione di Cluj venne formata dal primo presidente del Tribunale, Mikó Imre, il magistrato József Szenczer, e gli avvocati Bartha Ignat, Daróczy Francisc, Péterffy Jenö, Silay István, Tusa Gábor, Connerth Arthur e Károly Welther. Si trattava di una commis-sione composta interamente da magiari; non fu presa in considerazione l'idea di una rapp-resentanza, al suo interno, dei pochi avvocati romeni rimasti. 4 I professionisti romeni rimasti a Cluj si impegnarono sia nelle aule di Tribunale che clandestinamente nella difesa degli interessi romeni. La casa dell'avvocato Romul Boilã divenne il luogo in cui il gruppo vicino a Emil Haþieganu e Iuliu Maniu organizzò la resistenza pas-siva. Aurel Socol girò tutta la Transilvania settentrionale difendendo gratuitamente tutti quei contadini cui lo stato ungherese tolse la terra per restituirla ai grandi proprietari che nel 1918 avevano abbandonato la regione. Sebbene le istituzioni giudiziarie si comportassero spesso in maniera vessatoria nei confronti dei romeni, è lo stesso Socol ad affermare nelle sue memorie come in quegli anni in città non regnasse soltanto l'odio etnico ma che anzi, almeno nel mondo forense e in generale giudiziario, egli avesse trovato correttezza e amicizia anche da parte di magiari. 5 Socol e altri avvocati (Leontin Pop, o l'ungherese Klein Andrár) si impegnarono poi per salvare dalla deportazione molti ebrei, con risultati non sempre efficaci. Alla fine della guerra, molti avvocati iscritti all'albo nel settembre del 1940 erano morti in guerra, altri avevano lasciato Cluj. Ci volle più di un anno dalla fine delle ostilità perché gli avvo-cati dell'Ordine potessero riprendere a riunirsi e ad operare con una parvenza di normalità.

- by Francesco Magno
- •
- History of Communism, History of Romania, Communism in Romania

Participarea României la activităţile Organizaţiei Tratatului de la Varşovia s-a dovedit dificilă, în condiţiile în care interesele statului român nu au coincis, în unele cazuri, cu cele ale URSS. Autorităţile de la Bucureşti au încercat să-şi promoveze interesele naţionale din interiorul organizaţiei politico-militare create de sovietici şi, la un moment dat, în anii '60, au adoptat o schimbare sensibilă în politica externă, acţionând deschis în favoarea echivalării Tratatului Atlanticului de Nord cu Tratatul de la Varşovia. Pentru diplomaţia românească, o asemenea acţiune crea posibilitatea concretizării concepţiei privind desfiinţarea concomitentă a celor două organizaţii militare, care conducea implicit la denunţarea Tratatului de la Varşovia de guvernul României.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian History, Warsaw Pact, Communism in Romania, Romania Warsaw Pact

Timişoara, 19 decembrie 1989. O autoizotermă este încărcată la morga Spitalului Judeţean din localitate cu 43 de trupuri neînsufleţite ale unor cetăţeni, împuşcaţi în timpul acţiunii de reprimare a protestatarilor din oraş, desfăşurată în perioada 16-18 decembrie 1989. Autovehiculul a plecat spre Bucureşti în dimineaţa de 19 decembrie, la ora 05.45, şi a ajuns la crematoriul „Cenuşa” din capitala României în aceeaşi zi, în jurul orei 17.45 – unde cadavrele au fost incinerate. Operaţiunea respectivă a fost organizată din ordinul Elenei Ceauşescu şi s-a desfăşurat în timp ce soţul său se afla într-o vizită oficială în Republica Iran. Cenuşa rezultată din incinerarea trupurilor neînsufleţite a fost încărcată în patru pubele şi aruncată într-o gură de canal din zona localităţii Popeşti-Leordeni.
Operaţiunea „Trandafirul”, concepută şi realizată de mai mulţi generali şi ofiţeri din Ministerul de Interne (mai precis, din Miliţie), a avut loc în timp ce, la Bucureşti, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, era preocupat de trimiterea unei lungi telegrame lui Nicolae Ceauşescu, pentru a-l felicita cu prilejul realegerii acestuia în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea al P.C.R. (24 noiembrie 1989). Documentul a fost emis la 19 decembrie 1989 şi a ajuns la Cancelaria C.C. al P.C.R., unde s-au făcut sublinieri cu un pix de culoare roşie pe primele două pagini – probabil, de un secretar de la instituţia respectivă, în scopul evidenţierii importanţei textului laudativ trimis lui Nicolae Ceauşescu de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist.

- by Hedesan Otilia
- •
- Ethnology, Communism in Romania

Una dintre problemele cu care s-au confruntat autorităţile politice din blocul comunist a fost găsirea de pieţe de desfacere pentru produsele proprii, în condiţiile în care acestea erau mai scumpe decât cele similare fabricate în statele capitaliste dezvoltate şi vândute la preţurile de pe piaţa mondială (alcătuite pe baza raportului dintre cerere şi ofertă). Acesta a fost motivul pentru care autorităţile comuniste au apelat pe scară largă la o subevaluare a preţului materiilor prime, a hidrocarburilor şi a energiei folosite în scopul realizării produselor proprii.
Deoarece sunt extrem de importante la analizele privind modul de funcţionare a economiilor statelor comuniste la începutul anilor ’60 şi a societăţii româneşti la sfârşitul anilor ’70, redăm în continuare un extras din stenograma şedinţei desfăşurate la Bucureşti, la 12 decembrie 1962 (în ajunul începerii Sesiunii a XVII-a a C.A.E.R.), precum şi stenograma reuniunii din 25 iulie 1979 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (în întregime).

La 24 februarie 1962, un aparat Il-18 V al companiei TAROM (înmatriculat YR-IMB) a fost implicat într-un incident care putea să aibă urmări grave. Când se aflau la altitudinea de 7.300 m deasupra Mării Mediterane şi la 220 km de litoralul insulei Cipru, piloţii Virgil Georgescu şi Nicolae Anghel au constatat că unul dintre motoarele avionului s-a oprit brusc. După aproximativ zece minute de zbor, alte două propulsoare au încetat să mai funcţioneze, iar cel de-al patrulea motor al aparatului s-a oprit când avionul se afla la altitudinea de 1.700 m şi la 15 km de litoral.

Autorităţile comuniste de la Bucureşti au analizat relaţiile lor cu Moscova în contextul „Războiului de 6 zile” din Orientul Mijlociu. Una dintre măsurile propuse încă din aprilie 1967 de politicienii comunişti din Cehoslovacia, sprijiniţi de cei sovietici, a fost de a implica România în regiunea amintită prin punerea unui contingent militar românesc la dispoziţia Consiliului de Securitate al O.N.U. Deşi cetăţenii români urmau să fie acceptaţi în forţele O.N.U. de menţinere a păcii, Nicolae Ceauşescu şi membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au hotărât la 30 iunie 1967 că „nu consideră oportune şi nu aprobă propunerile M.A.E. privind poziţia R.S. România faţă de oferta guvernului cehoslovac de a pune la dispoziţia Consiliului de Securitate al ONU un contingent militar care să participe la forţele ONU de menţinere a păcii. M.A.E. nu se va pronunţa sub nici o formă în legătură cu această problemă”.

Câteva caracteristici ale activistului dogmatic au fost evidente în campania electorală care s-a desfăşurat în anul 1946 în România, iar un element central al expunerilor care au apărut atunci în ziarul „Scânteia”, pentru a sprijini pe activiştii comunişti, a fost cerşetoria sentimentală. Un exemplu în acest sens este o scrisoare pe care cetăţeanul Gheorghe Dumitru ar fi trimis-o la 7 martie 1946, la redacţia publicaţiei comuniste. În epistola respectivă se povesteau, într-un stil patetic, câteva evenimente din anul 1907 la care autorul ei ar fi fost martor ocular.

- by Petre Opriş
- •
- Romanian History, Communism in Romania, Campanie Electorala, Alegeri Parlamentare

A II. világháború lezárása és a szovjet Vörös Hadsereg előretörése teljesen átrajzolta az európai geopolitikai realitásokat. Míg nemzetközi téren fokozatosan egy bipoláris világrend alakult ki, addig a megszállt kelet-közép-európai országokban kezdetét vette az adott államok "szovjetizálása", mely a kommunista pártok hatalomra juttatását és a totalitárius kommunista diktatúra kiépülését eredményezte. A kommunista ideológia-mint totalizáló erő-az adott társadalmak teljes átalakítását tűzte ki célul-az osztályharc szellemében, míg gazdasági és politikai téren a Szovjetunióhoz való hasonulást és a keleti blokkba való integráció megvalósítását idézte elő. Ebbe a folyamatba kapcsolódott a háború alatti értelmiségi, politikai és katonai elit eltávolítása, a kollektivizálás és az "osztályharc" megkezdése a falvakban, a történelmi politikai pártok betiltása és az állami elnyomás intézményesítése különböző intézmények (politikai rendőrség, igazságszolgáltatási apparátus) révén-a megszálló szovjet hatóságok[1] hathatós támogatásával.[2] A kommunista pártok expanziója és a kierőszakolt politikai-társadalmi átalakulás természetszerűen számos kelet-közép-európai államban az ellenállás különböző formáihoz vezetett. Ennek egyik-bár korántsem domináns szegmense-a fegyveres gerillaharc volt, mely 1945-öt követően bontakozott ki a térség egyes államaiban (jelentősebb fegyveres ellenállás Lengyelországban, Bulgáriában, az Ukrán SZSZK-ban, a Szovjetunió által annektált balti államokban és Romániában bontakozott ki).[3] Ezeknek a lázadásoknak közös jellemzője volt, hogy kis intenzitásukból kifolyólag nem jelentettek igazán komoly fenyegetést a kommunista rezsimek és a szovjet megszállók számára, de komplexitásukból és országonként eltérő sajátosságaikból kifolyólag az adott országok politikai életének meghatározó aspektusává váltak. Cikkemben a romániai antikommunista fegyveres partizánharcot fogom elemezni. Ennek során arra igyekszem választ találni, hogy milyen társadalmi és politikai csoportok vettek részt az aktív fegyveres ellenállásban és annak megszervezésében, illetve milyen politikai ideológiák befolyásolták ezen felkelő csoportokat és ezek miként jelentek meg politikai programjaikban, kiáltványaikban.