ureche - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Structura urechei
română
Etimologie
Din latină oricla (= auricula).
Pronunție
- AFI: /u're.ke/
Substantiv
| Declinarea substantivului ureche | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ureche | urechi |
| Articulat | urechea | urechile |
| Genitiv-Dativ | urechii | urechilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă; partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii.
- (Fig.) facultatea de a auzi; simțul auzului; auz.
- (Pop.) organul respirator al peștilor; branhie.
- gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara).
- cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior.
- toartă; inel, belciug. Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă.
- (La pl.) porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.
Sinonime
- auriculă, pavilionul urechii, (rar.) pâlnie, scoică. 2. v. auz. 3. v. toartă. 4. ga-ură, (prin Transilv.) toartă. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiușă, (reg.) babă; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (reg.) jaleș.
O ureche
Cuvinte compuse
Expresii
- A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent
- A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva
- A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis
- A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite
- Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd
- Până peste urechi = extrem de..., foarte
- (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit
- A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva)
- A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
- A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura
- A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă
Traduceri
organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului
| arabă: أذن (’óðun) f (العربية) aromână: ureacl'e (armãneashti) bască: belarri (euskara) bretonă: skouarn (brezhoneg) f. bulgară: ухо (uho) n (български) catalană: orella (català) f. cehă: ucho (čeština) chineză: 耳朵 (ěrduǒ) (中文) coreeană: 귀 (gwi) (한국어) daneză: øre (dansk) engleză: ear (English) esperanto: orelo (Esperanto) estoniană: kõrv (eesti) finlandeză: korva (suomi) franceză: oreille (français) f. germană: Ohr (Deutsch) n. greacă: αυτί (afti) n (Ελληνικά) hindi: कान (kān) m (हिन्दी) indoneziană: telinga (Bahasa Indonesia), kuping (Bahasa Indonesia) | interlingua: aure (interlingua), auricula (interlingua) islandeză: eyra (íslenska) italiană: orecchio (italiano) m. japoneză: 耳 (みみ, mimí) (日本語) latină: auris (Latina) f. letonă: auss (latviešu) f. maghiară: fül (magyar) norvegiană: øre (norsk) neerlandeză: oor (Nederlands) n. poloneză: ucho (polski) n. portugheză: orelha (português) f. rusă: ухо (úkho) n (русский) slovacă: ucho (slovenčina), sluch (slovenčina), klas (slovenčina) slovenă: uho (slovenščina) n. spaniolă: oreja (español) f. suedeză: öra (svenska) n. turcă: kulak (Türkçe) n. ucraineană: вухо (vúkho) n (українська) |
|---|