băiat - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Un băiat

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; confer băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de italiană baila) > *bailiare > bailliare.

Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (confer împărat < _imperator_). Este de asemenea posibil să fie vorba de un _*ba(i)liatus_, cum par să indice calabr. _vajazzu_ ("sclav", "țăran") _bajazza_ ("servitoare"; "femeie ușoară"), latină medie _bailetus_ ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu _va(r)let_ și latină medie _baietus_ ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; confer și latină _baiulus_, de unde a provenit neogreacă _βαϊουλος_ > βαιλας ("servitor").

Pronunție

• AFI: /bəˈjat/

Substantiv

1. copil de sex bărbătesc.
   A născut un băiat și o fată.
2. (reg.; la pl.) copii (indiferent de sex).
3. persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău.
4. cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă.
   Bun băiat!
5. fiu, fecior (al cuiva).
6. (rar) servitor, slugă.
   Băiat la vite.

Sinonime

• 1: (înv. și pop.) făt, (reg.) prunc
• 2: fiu

Antonime

• fată

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

• bărbat
• fecior
• fiu

Traduceri

copil de sex masculin

Referințe

• DEX online