steag - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Steagul românesc

română

Etimologie

Din rusă steag < slavă stĕgŭ.

Pronunție

• AFI: /ste̯ag/

Substantiv

1. drapel; fanion.
   Steag olimpic.
2. (fig.) doctrină, concepție, idee sau problemă importantă, care antrenează o colectivitate într-o acțiune de amploare; cauză în numele căreia luptă un grup social.
3. (înv.) unitate militară mai mică, având drapel propriu; trupă mică de oameni înarmați.
   În vechea organizare a armatei, steagul avea aproximativ efectivul unei companii.

Sinonime

• 1: drapel, flamură, stindard
• 2: (turcism înv.) bairac
• 3: buluc, ceată, (înv.) bulucbășie

Cuvinte derivate

• stegar
• steguleț

Cuvinte compuse

• steag de domnie
• steag de mire

Expresii

• A duce steagul = a fi în fruntea unei acțiuni, a avea comanda, conducerea, inițiativa
• A coborî steagul = a renunța la luptă; a capitula
• A ține sus (sau a înălța) steagul... = a lupta cu dârzenie
• A ridica (sau a scoate) steag alb = a cere pace; a se preda

Traduceri

drapel

Referințe

• DEX online