frică - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Frică

română

Etimologie

Din neogreacă φρίκη (fríki) (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Confer istr. frică. Prezența sa în istroromână arată că este un împrumut foarte vechi. Confer și albaneză frikë.

Pronunție

• AFI: /ˈfri.kə/

Substantiv

1. stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.
   Nu simțea nici un pic de frică.

Sinonime

• teamă, temere, (livr., fam. și depr.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scârbă, sperietură, (înv.) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târșală, târșă

Antonime

• îndrăzneală, neînfricare

Cuvinte derivate

• fricos
• înfrica
• înfricare
• înfricat
• înfricoșa
• înfricoșare
• înfricoșat
• înfricoșător
• neînfricare
• neînfricat
• neînfricoșat

Locuțiuni

• (loc. adj.) Fără frică = neînfricat; curajos.
• (loc. adv.) Cu frică = cu teamă, temându-se.
• Fără (nici o) frică = cu curaj.
• Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul.

Expresii

• A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva)
• A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău
• A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă
• A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el
• A se îngălbeni de frică = a se speria foarte tare

Traduceri

stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol

Referințe

• DEX online