gât - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Un gât bărbătesc

Anatomia gâtului omenesc

română

Etimologie

Origine incertă.

Ar putea fi vorba de latină guttŭra (confer franceză goître, montaniez ǵotré „gușă”), de la al cărui rezultat gâturi s-ar fi refăcut un singular analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, confer Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus încă din latină la tipurile de a doua declinare, ca împărat < imperator, confer băiat. În ambele cazuri, rezultatul â este problematic.

Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gât a avut loc o încrucișare cu slavă grŭlo („gât”) sau, după părerea altora, cu cuvintele slave derivate de la *glŭtŭ. Derivare din slavă este și mai dificilă decât cea din latină, totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban.

Pronunție

• AFI: /gɨt/

Substantiv

1. parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej.
   L-a apucat de gât.
2. cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură.
3. parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.
   Gâtul la pâlnie.

Sinonime

• 1: (anat.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtlan
• 2: dușcă
• 3: (reg.) bucea, burlui

Cuvinte derivate

• gâtar
• gâtișor
• gâtiță
• gâtlan, gâtlană
• gâtlej
• gâtos
• gâtui
• gâtuire
• gâtuit
• gâtuitor
• gâtuitură
• îngâtui

Cuvinte compuse

• nodul gâtului
• prună cu gât

Cuvinte apropiate

• înghiți
• înghițire
• înghițit
• înghițitoare
• înghițitură

Expresii

• A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
• A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
• A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva)
• A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
• (fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
• A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri)
• A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
• A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi

Traduceri

parte a corpului care unește capul cu trunchiul

parte inferioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea

Referințe

• DEX online